Adam Blatner, M.D., Publicat pe 18 martie 2011

Auto-tele, asa cum a fost definit de Dr. J.L. Moreno la pagina 4 din articolul sau, “Terapia de soc psihodramatica”, publicat pentru prima data in 1939 in Sociometry, Volumul 2, pp. 1-30 – retiparit in 1974 in revista Group Psychotherapy and Psychodrama (?Vol 28 (1-4):
“O analiza mai atenta a pozitiei individului in atomul sau social sugereaza si sa-l analizam in relatie cu el insusi. Pe masura ce un copil creste, el are experiente nu numai cu alte persoane, ci si cu el insusi. Ca rezultat al acestei tele-relatii, el incepe nu numai sa se simta pe el insusi, dar si sa se vada ca fiind cel fata de care unele persoane au actionat intr-un anume fel si ca cel care a actionat intr-un anumit fel fata de ei. Treptat, el dezvolta o imagine de sine. Aceasta imagine de sine poate sa difere considerabil de imaginea pe care o au altii despre el, dar devine considerabil semnificativa pentru el pe masura ce viata merge mai departe. Decalajul dintre el asa cum este el si cum actioneaza si intre imaginea pe care el o are despre el insusi creste. In cele din urma, pare ca si cum ar avea, in afara de eul sau real, un eu exterior pe care il proiecteaza in afara. Intre eu si aceasta proiectie se dezvolta o relatie sentimentala, care poate fi numita “auto-tele”.

De asemenea, la pagina 16 din editia a 1974 republicata:

Dupa cum am aratat, in atomul social normal un individ are, pe langa relatiile tele cu alte persoane, o relatie tele fata de el insusi. Din moment ce in sociograma psihotica individul este inlocuit de numeroase roluri, relatia individului cu el insusi este inlocuita printr-o relatie a fiecarui rol cu sine. Originalul “auto-tele” este, astfel, separat in mai multe unitati. In consecinta, relatia dintre individ si atomul sau social este inlocuita cu o relatie intre rolurile si personajele sale.

(Multumesc Rosei Cukier din Brazilia pentru ca m-a ajutat sa gasesc aceste citate).

Tele este termenul inventat de Dr. Jacob L. Moreno (1889-1974), inventatorul psihodramei si sociometriei si un pionier al teoriei rolului si psihologiei sociale. Cred ca termenii cei mai apropiati si familiari care aproximeaza sensul de tele sunt “relatie, conexiune, legatura”. Tele se refera la calitatea preferintelor, de obicei reciproce, care au loc in domeniul interpersonal – inclusiv dinamica de grup. (Am scris despre tele pe acest website.)

Moreno a folosit acest concept ca parte a teoriei sale de sociometrie – evaluarea naturii conectarii interpersonale intr-un grup. In acest sens, tele este ceea ce se masoara prin sociometrie. Dar ideea acestei lucrari este faptul ca preferinta opereaza si la alte niveluri. Noi preferam nu doar alti oameni, ci oameni care gandesc ca noi, care impartasesc bucuria sau dispretul nostru fata de anumite roluri sociale – in care caz se numeste “socio-tele.” Tema poate fi extinsa, dar pentru obiectivul acestei lucrari, ne vom concentra asupra modului in care oamenii experimenteaza o atractie sau respingere fata de propriile lor roluri interioare.

Simtim tele cu oamenii care ne plac, si de multe ori simtim tele negativ reciproc cu cei care nu ne plac. Uneori, insa, sentimentele sunt amestecate, sau unul place pe altul, dar sentimentul nu e reciproc. Cred ca este un concept foarte important, dar, la fel ca si conceptele de atom, celula sau stea, este mai complicat decat au crezut cei care l-au descoperit.
Tele simit de oameni fata de complexele propriului lor psihic este la ceea ce s-a referit Moreno prin “auto-tele.” Unora le place “copilul lor interior”, in timp ce altii urasc acest complex. Moreno a considerat ca psihicul ar fi cel mai bine inteles ca un agregat al unui numar semnificativ de roluri, si sunt de acord ca acest lucru este un instrument deosebit de util pentru analiza sistemelelor.

O modalitate de a te gandi la viata ta interioara este ca exista diferite parti ale sine-lui tau – cel lacom, cel artistic, copilul mic si vulnerabil – si exista, de asemenea, imagini interioare sau imagini ale altor persoane-cheie din viata ta – cunoscute si sub numele de “obiecte interiorizate” (nu sunt obiecte in sensul de lucruri, ci mai degraba obiectele dragostei sau urii. Este un termen folosit in psihanaliza, care, in opinia mea, este neclar semantic.) Acum cheia dinamicii de auto-tele este ca toate aceste parti si altele imaginate si sinele prezent interactioneaza cu diferite grade de tele!

Cu alte cuvinte, iti place foarte mult acest rol dar urasti acel rol – ti-ai dori sa scapi de el, dar nu reusesti. Nu stii exact ce parere ai despre alt rol. Anumite roluri par sa ramana lipite de tine si este ca si cum le place sau sunt atasate de tine mai mult decat tu (constiinta eului) tii la acel rol! Acesta este modul in care se aplica conceptul de tele la lumea interioara – exista relatii si exista diferite grade de pozitivitate, negativitate si reciprocitate.

Disocierea implica doua roluri care pretind sa ignore existenta celuilalt; sau un rol stie despre celalalt, dar nu si invers. Exista tot felul de permutari si combinatii, la fel ca intre retelele sociale reale externe.

Daca luam in considerare ca lumea exterioara, dar nu manifesta, a altor persoane care nu sunt prezente, poate decedate, sau inca nenascute, eroi si personaje negative de pe scena culturala, toate acestea sunt, de asemenea, reprezentate ca imagini – figuri interne in domeniul plusrealitatii– atunci am putea recunoaste ca avem din nou tele – mai mult sau mai putin, pozitiv, neutru, indiferent, amestecat, negativ – cu toate aceste personaje, de asemenea.
Ideea mea este ca cele mai multe dintre aceste sociodinamici interioare sunt la fel de inconstiente sau subconstiente ca tot restul psihologiei unei persoane, iar explorarea de auto-tele este doar o modalitate de a aduce unele dintre aceste probleme la nivelul constiintei explicite. Apoi aceste relatii pot fi in mod constient negociate si ajustate. Atata vreme cat raman ingropate opereaza cu un anumit grad de autonomie primitiva.

Prin autonomie primitiva ma refer la modul in care gandirea magica inunda mintea subconstienta. Iti poti imagina cum anulezi un eveniment neplacut, iti spui ca nu s-a intamplat, sau s-a intamplat in mod diferit. Poti fi tu agresorul si ei cei vulnerabili. S-ar putea sa te simti slab, si asa iti poti imagina ca esti mare si puternic. Multe dintre asa-numitele mecanisme de aparare functioneaza folosind aceste moduri simbolice si magice de gandire. Nu asa functioneaza viata reala de adult, dar un numar mare de oameni petrec o mare parte din viata lor psihica restabilind echilibrul sau sentimentul lor de valoare si eficacitate prin intermediul acestor cai imaginare. Mai mult, aceste activitati se intampla fara nici o decizie constienta de a face acest lucru, de aceea eu am numit-o autonomie.

Unele dintre aceste activitati de imaginatie se intampla mai mult sau mai putin intentionat – atunci se numesc fantezii – dar pentru fiecare episod in care esti constient intr-un fel ca te prefaci, pot fi zeci sau sute de episoade care apar si iti distrag atentia sau te fac sa te simti mai bine, dar pe care nu le controlezi constient.

Poate ati inteles ce vreau sa spun: oamenii in cea mai mare parte functioneaza la un nivel semiconstient, subconstient si inconstient implicit scaldat in iluzii, iar nivelul constient opereaza cat sa se adapteze in mod adecvat la lumea din jurul lor. Apoi ei se felicita presupunand ca sunt cat se poate de constienti, dar doar se compara cu altii care sunt chiar mai putin constienti decat ei, copii, animale si oameni din trecutul indepartat. In mod ironic, ei ignora posibilitatea ca aceste trei categorii ar putea avea sau pastra tipuri de constiinta, inteligenta, sensibilitate si alte capacitati care raman in mare parte necunoscute pentru majoritatea adultilor de astazi.

Provocarea este de a ne trezi un pic mai mult, si sa facem alegeri bazate pe constientizare. Stiind ce inseamna auto-tele ne poate ajuta in acest sens. Tehnica este simpla: numeste o parte a sinelui, si apoi evalueaza relatia dintre sinele care alege acum – acel “tu” cu care te identifici cel mai clar in starea cea mai constienta in prezent – si toate celelalte parti (acest tu-aici-si-acum nu este constiinta optima, dar este maximul pe care oamenii il pot face, asa ca vom incepe cu unde esti, aici si acum. Asteptati-va sa deveniti din ce in ce mai constienti!)

Tehnici pentru evaluarea auto-tele

Poate fi util sa folosesti doua tipuri de instrumente pentru a face acest lucru. Unul dintre ele este disponibilitatea instrumentelor si suprafetelor de scris – creioane si hartie – care nu erau la indemana acum mii de ani. Fooseste aceste instrumente sa faci liste, sa scrii cuvinte si sa faci diagrame. Acest lucru iti permite sa te razgandesti, sa stergi (ah, gumele nu sunt apreciate la justa lor valoare!!) si pentru a face schimbari: ceea ce initial a fost mai aproape pe diagrama, dupa o analiza mai atenta, poate fi mutat un nivel sau doua; si alte elemente pot fi mutate mai aproape, sau impartite in componente, unele care au valoare, sunt importante, si altele de care nu iti pasa atat de mult. Practic, faci un exercitiu de atom social pe propriul repertoriu de roluri interioare.

Al doilea instrument este punerea in scena cu unul sau mai multi oameni ca public sau martori. Un facilitator, terapeut sau ghid poate fi de ajutor, dar pentru unii nu este atat de necesar. Ideea este ca atunci cand externalizezi un gand, un sentiment, o constientizare, acestea devin mai reale; si cand stii ca o alta persoana te-a auzit, devine si mai real; si daca sunt doua sau mai multe persoane, este cu atat mai real. Afirmi practic ca tu te respecti pe tine si procesul de constientizare, si te simti validat de catre ei ca faci asta.

(Intr-un fel, incerc si sa demistific psihoterapia si sa fac un pas mai departe – nu trebuie sa fie “terapie”, in sensul in care care nu trebuie sa fii in rolul de bolnav sau sa presupui ca ceva e in neregula. Procesul functioneaza chiar mai bine daca esti sanatos si vrei sa fii si mai sanatos, constient si plin de viata! In acest caz, procesul este … cum sa-l numim? Nu terapie … coaching? Vitalizare?)

Acum sa adaugam la tehnica atomului social variabila de tele: poti incepe prin a te concentra suficient incat sa adaugi la cercurile mici sau simbolurile pe care le faci pentru diferitele parti ale tale (inclusiv pentru ceilalti asa cum exista ei in lumea ta imaginara) diverse sageti pentru a indica tele pozitiv, negativ sau ambivalent. Foloseste alte sageti sau reprezinta alte sentimente asa cum vrei tu.

Dezvolta acest exercitiu. Vorbeste despre atomul tau social interior cu un partener.

Acum inverseaza rolul cu unele dintre aceste “alte” roluri interioare, in scopul de a identifica mai clar, de a observa, nu numai modul in care te simti in legatura cu aceste roluri, dar impactul pe care il au asupra ta. Imagineaza-ti daca vor sa se apropie sau sa se indeparteze. Le pasa sau nu? Tie iti pasa sau nu? Uita-te la relatia ta cu aceste roluri interioare diferite. Iata cateva posibilitati:

Ce se intampla daca unul dintre rolurile pe care le-ai tinut la distanta iti spune, la figurat: “te rog sa ma lasi sa ma exprim! Nu ma lasa sa mor fara sa fi avut o sansa sa ies la suprafata! Gaseste o modalitate sa-mi dai sansa asta!”

Bineinteles, poti hotari sa lasi lucrurile asa cum sunt. Dupa ce te gandesti putin, ai putea spune in mod direct, “Piei, Satana!” sau o alta expresie de distantare. Esti liber sa ii intorci spatele.

Sau poate vei spune: “Chiar crezi ca pot? Mereu mi-a placut de tine, dar niciodata nu am crezut ca sunt suficient de bun sa…”. E o intalnire interesanta, care ar putea da roade in viata ta.

Nu exista un scenariu predeterminat aici: tu esti creatorul, iar acest proces poate fi deosebit de fertil si provocator. Dar te poate ajuta sa aduci aceste problemele la lumina si la un nivel constient.

Lucrul cu auto-tele

Auto-tele este un termen pentru relatiile dintre simtul de sine si diversele roluri si relatii de roluri internalizate (altfel spus, un protagonist poate gazdui nu numai “copilul sau interior”, dar si felul in care isi aminteste – corect sau nu – modul in care adultii, fratii sau alti copii au reactionat la acest rol. Il luau peste picior sau incercau sa-l protejeze?). Cu alte cuvinte, ceea ce este adus in centrul atentiei prin acest termen este nu numai repertoriul rolurilor interioare, dar si valenta lor emotionala. Prin crearea unei sculpturi vii sau atribuirea de locuri pentru ca auxiliarii sa joace fiecare rol pe scena, aceste roluri pot fi, in primul rand, identificate, si, in al doilea rand, explicate. Noi perspective si decizii cu privire la aceste relatii pot fi apoi elaborate.

Prima parte a atelierului va prezenta tehnica generala, iar a doua parte concentreaza acest proces pe acel subset de roluri care au de a face cu calatoria spirituala interioara. Aceste calatorii raman de multe ori implicite, nu este un proces intentionat. Problemele legate de el sunt prea tulburi si adesea marcate de ambivalenta. Procesul acestei adaptari a tehnicii de euri multiple permite ca repertoriul de roluri interioare sa fie redat in mod explicit pe scena.

Clarificarea auto-tele este o modalitate de a promova o constiinta de sine sporita, si alti membri ai grupului pot incepe nu numai sa participe in acest proces in timpul unei sesiuni, dar metafora de revizuire si reinventare a propriilor roluri duce la o introspectie continua si amplificata.

Consiliere vocationala

Exista procesul de consiliere profesionala, in care descoperi aptitudinile tale naturale sau clarifici ce s-ar potrivi temperamentului tau. Acest lucru poate fi aplicat si pentru interese – mai ales pentru cei care ies la pensie. Linia dintre vocatie si interese este artificiala si neclara – prima este asociata mai mult cu ceea ce te poti astepta sa faci si sa castigi bani. Exista si factorul conform caruia ceea ce preferi nu se potriveste mereu cu ceea ce stii sa faci bine. Asa ca auto-tele are relevanta in reevaluarea planurilor tale, la intervale regulate pe parcursul vietii tale.

Dupa mine, cateva luni, daca nu chiar un an intreg in timpul scolii generale, ar trebui sa fie acordat acestor activitati legate de provocarea de a-ti clarifica identitatea si preferintele.

Preferinta versus “asa trebuie”

Supraeul sau constiinta internalizata se pot aplica nu numai in caz de probleme majore sau comportamente perturbatoare, dar si pentru tot felul de alegeri subtile in stilul nostru de viata. Am fost constransi sa credem sau sa gandim intr-un anume fel, se astepta de la noi sa acceptam orbeste anumite obiceiuri, multe dintre ele nici macar exprimate explicit. Poate ca parintii, profesorii, preotii sau colegii tai nici nu au crezut ca sunt alte feluri valide de a trai in aceasta lume. Ideea este ca punctele in care valorile si credintele internalizate se ciocnesc cu temperamentul si abilitatile innascute sunt puncte care genereaza conflicte si adesea simptome nevrotice mai mult sau mai putin severe. Evaluarea auto-tele ajuta la clarificarea acestor conflicte interioare intre modul in care o parte din tine crede ca ar trebui sa fii si modul in care o alta parte prefera sa fii.

Rezumat

Acestea sunt cateva idei care te pot ajuta sa evaluezi functionarea ta psiho-sociala in lume. Faci ce vrei cu adevarat? Iti e clar ceea ce, de fapt, preferi – in contrast cu ceea ce parti din tine cred ca “ar trebui” sa preferi? Astfel de intrebari pot fi aplicate la o evaluare a mai multor domenii de viata – dragoste, sexualitate, munca, activitati domestice, spiritualitate, recreere si asa mai departe. Astept cu placere comentarii suplimentare. O pagina web nu este atat de dificil de revizuit, asa ca orice feedback poate fi integrat in actualizarile ulterioare ale acestui material.

Astept comentarii!  Trimiteti-mi un email to adam@blatner.com

Source | AUTO-TELE: CLARIFYING YOUR INNER WORLD
Adam Blatner, M.D.
https://www.blatner.com/adam/pdntbk/auto-tele.html