EN
Ma cheama Gheorghe
GHEORGEHE, MA CHEAMA GHEORGHE
Intr-o zi i-am dat unui cersetor niste bani si l-am intrebat cum il cheama. Toata figura lui trista si trupul incovoiat de resemnare s-au schimbat intr-o secunda. A ridicat ochii, i s-a luminat fata, s-a ridicat mai bine in sezut si mi-a spus usor speriat: “Gheorghe, ma cheama Gheorghe”.
La inceput a fost prenumele, al meu, al tau, al ei si al lui.
Aproape toti am primit un prenume. Cu el ne recunoastem, stim cine suntem, cu el ne recunosc cei din jurul nostru si ne pot chema. Chemati, strigati pe nume noi stim ca existam. Fara el suntem doar o umbra. “Pentru ca prenumele este adevaratul cuvant fondator al existentei” (Elisabeth Horowitz, Copilul si arboreal genealogic, 2014, Editura Philobia).
La nastere copilul primeste unul sau mai multe prenume, iar asta nu este o simpla intamplare. Alegerea facuta are la baza motive, argumente, idealuri. Prenumele primit poarta cu el toata povestea: numele unui bunic, figura importanta in neam, numele unei iubite, numele cuiva disparut fara urma, alteori numele unui copil mort, numele unui cantec sau al unui loc care aminteste de o intamplare.
De-a lungul vietii persoana va purta nu doar numele ci si energia povestii care insoteste acest prenume. De cele mai multe ori parintii nu sunt constienti de alegerile facute. Ei isi justifica decizia de a da un anumit prenume propriului copil, dar cu toate acestea adevaratele motive raman neclare. Clarificarile vin abia in momentul in care vor face legatura intre prenumele ales copilului si arborele genealogic.
Exista situatii cand parintii dau doua prenume copilului. Acasa parintii il striga folosind unul dintre ele iar la scoala ori in anturaj copilul este strigat pe celalat prenume. Aici, ramane mereu o intrebare deschisa: care este identitatea acestui copil? Cum isi va pune amprenta asupra vietii lui? in cazul celor care au primit trei prenume povestea se complica si mai mult.
Unii copii primesc drept prenume un nume diminutivat: Floricel, Bogdanel, Danut, Olguta, etc. Acesta ramane inscris in toate actele pe care le va avea respectiva persoana pe tot parcursul vietii. Aici poti face un exercitiu de imaginatie (asta in cazul in care nu ai exemple chiar in viata ta) si sa vedem cum este pentru acel adult, sa zicem la 35 sau 65 de ani sa ajunga sa fie strigat cu prenumele unui copil. Cum traieste acel adult in rolul sau profesional? Este ca o “fortare” a lui/ei sa ramana intr-o pozitie de infantilizare pentru tot restul vietii. Este ca si cum nu i se da sansa de a creste.
Altii copii primesc numele unuia dintre bunici. Chiar daca alegerea este justificata doar de faptul ca prenumele este al bunicilor, adevaratul motiv, de ce acel bunic si nu altul, ramane de multe ori in umbra.
Mai sunt situatii in care copilul primeste prenumele unui copil care a decedat inaintea lui. Despre copilul de substitutie vei gasi mai multe in viitoare articole. Copilul chiar daca nu stie nimic despre asta va simti intotdeauna ca ceva nu este in ordine. Si anume ca are nevoie sa faca si sa demonstreze muncind de mai mult decat altii ca sa poata fi vazut de catre parinti. Povestea merge mai departe si la varsta adulta ei se fac cu greu vazuti de sefii lor, de colegi ori prieteni.
Copiii primesc un prenume si sunt strigati ori prin diminutivarea lui ori prin scurtarea lui. Ce identitate va avea Florin strigat Florinel ori Ionel (Onel)? Chiar daca de cele mai multe ori acest lucru este expresia dragostei, a alintarii, prelungirea acestei forme de chemare a copilului dupa o anumita varsta va lasa urme in ceea ce el va simti. Prescurtarea este o forma de micsorare a energiei pe care o poarta prenumele originar. Asta il va face sa nu stie cum sa-si foloseasca intregul potential. Este ca si cum foloseste doar parte din forta pe care o poarta prenumele sau.
Nu toate lucrurile desrise mai sus, nici cele care vor urma nu sunt neaparat lucruri rele sau cu semnificatii negative. Ceea ce vreau sa fac aici este sa subliniez importanta prenumelui primit si modul in care isi pune el amprenta asupra persoanei.
Multi dintre dintre cei care se adreseaza in terapie reclama ca nu au incredere in ei, iar asta ar fi cauza problemelor de nereusita in viata, a esecurilor lor. Daca vei lua numai istoria prenumelui tau si o vei deslusi este posibil ca unul dintre motivele care sta la baza nesigurantei sa fie chiar cel legat de motivele atribuirii lui.
Prenumele unui parinte dat copilului este o situatie care provoaca o alta dinamica in dezvoltarea identitatii copilului, a adultului de mai tarziu. De la sarbatorirea numelui in aceeasi zi pana la afirmarea propriilor dorinte.
Spuneam mai sus ca prenumele este unul dintre primele lucruri care ajuta pe fiecare in parte sa isi construiasca identitatea. Pentru ca atunci cand sunt strigati pot sa se simta speciali ori rusinati, furiosi ori straini de prenumele lor, oamenii poarta prin acestea energia si emotiile povestii din spatele prenumelui lor.
Prenumele este cel cu care interactionezi in toate relatiile tale apropiate si el este cel cu care te conectezi la ceilalti.
Asculta-ti vocea cand iti rostesti prenumele! Ce auzi?
Scrie-ti prenumele pe o foaie de hartie! Ce vezi?
Care este povestea numelui tau? Pe mine ma cheama Cristina. Pe tine cum te cheama?
RO
Buna, am ascultat emisiunea Sinele invinge si asa am ajuns aici.
Pe mine ma cheama Ioana-Veronica. Ioana este dupa tata, Ion. Veronica este numele mamei, care nu l-a avut niciodata in acte scris, dar toata lumea o numeste Vera.
Veronica nu mi-a placut niciodata ca nume pt mine, l-am refuzat, imi era rusine de el.
Si… mai sunt si un copil substitut, in sensul ca inaintea mea a fost o sarcina pierduta, copilul s-a oprit din evolutie si a trebuit sa il avorteze.
Am 44 ani si nu m-am simtit vreodata iubita de cineva.
Am fost in terapie cognitiv comportamentala mai multi ani pentru depresii, pentru tulburari de anxietate. Acestea m-au ajutat pana la un punct si o perioada. Mai departe sunt blocata si periodic revin la depresie, stare de neputinta, izolare.
Perioada copilăriei este uitata pt mine, nu imi aduc aminte mai nimic.
In aceasta perioada ma.întreb ce tip de terapie sa incep pentru a depasi blocajele si a trai o viata mai buna.
Buna Ioana! Este foarte interesant ca tu “esti in acte” ceea ce nu a fost niciodata mama ta: Veronica. Inteleg ca ai de indeplinit mai multe misiuni in familia ta: una pentru tatal tau, una pentru mama ta si una pentru copilul nenascut. Tu cand vei trai si pentru tine?
Poti sa incepi un demers transgenerational.
Diana :). Multumesc!
Buna Cristina,
Eu sunt Irina. Ai descris mai sus niște situații in care părinții și-au numit copiii cum le-a plăcut,dar eu cunosc multe cazuri (inclusiv eu) unde copiii au fost numiți de nași, unde părinții nu au avut de ales, pt ca așa era obiceiul. Care este energia și emoția din spatele prenumelui?
Pe mine mă cheamă Cristina pentru că bunicii mele nu i-a plăcut numele nașei de botez, Codina🙃 și a căutat ceva cât de cât asemănător ca să nu se supere nimeni. Incă încerc să nu deranjez și să îi mulțumesc pe cei din jur.
Buna Cristina
multumesc pentru articol si pentru posibilitatea de a scrie un coment. Intordeauna ma fascinat povestea numelor si imi place expresia asta:”WHAT’S IN A NAME? THAT WHICH WE CALL A ROSE BY ANY OTHER NAME WOULD SMELL AS SWEET” (QUOTE FROM ROMEO AND JULIET BY WILLIAM SHAKESPEARE, CA. 1600)
In acte ma numesc Mioara Angelica, dar ma identific si ma prezint ca Manna. am o sora mai mare cu un an si 4 luni, si cand am venit pe lume ea fiind la vremea cand pronuntia era originala a trasformat numele meu in Mana, parintilor li sa parut un nume usor de pronuntat si de atunci toti ma numeau Mana. cand am inceput scola si profesorii ma numeau Mioara mi se parea ca nu eram EU. ma prezentam totdeauna cu numele Mana. mai tarziu cand am inceput sa invat engleza prin clasa a 5-a mi-am scris numele Manna, ca mi s-a parut mai interesant cu 2 n. oricum nu era un numa oficial asa ca mi-am permis sa il scriu asa cum am vrut. In 2009 m-am mutat in Danemarca. Pentru danezi numele Mioara e imposibil de pronuntat corect, asa ca continui sa ma prezint cu numele Manna. si cu cei 2 nn se aseamana cu Hanna care e un nume comun in danemarca. ce mai imi place foarte mult in numele Manna e ca pot sa spun ca vin din ceruri asa cum mana cereasca a fost data din ceruri poporului evreu in pustie. Si astel creez o poveste mai interesanta pentru danezii care ma intreaba de unde vin, pentru ca nu sunt o figura obisnuita nordica si majoritatea sunt curiosi de unde vin, din ce tara, ce origine am. si le spun ca vin din ceruri si pot deschide o alta poveste si o alta discutie pe care am toata placerea sa o manipulez asa cum imi place, hehe. por sa recunosc ca fantezia si imaginatia probabil am mostenito si mi s-a transmis cu generozitate de la ancestrali. si ma bucur de asta.
Buna ziua! Va contactez pentru ca as vrea vrea sa fac terapie transgenerationala. Ma puteti ajuta , va rog? Imi puteti da detalii despre cum as putea sa incep, in ce consta aceasta terapie?
Multumesc anticipat!
Mă numesc Laura Cristina. Nimeni, niciodată, nu mi-a spus Cristina. Doar Laura. Am început să-i fac eu loc în prezentări, dar pare mereu în plus acolo. Îți mulțumesc Cristina pentru căldura și claritatea cu care pui în interviuri povestea asta a noastră cu rădăcinile.