Dinamica rolului: o abordare integrativa a psihologiei si a limbajului accesibil

Posted: 7/04/2017 0 Comment Related items :

Adam Blatner, M.D.

(revizuit pe 2 mai 2006)  a se vedea si Bibliografia teoriei rolului – carti si articole pe aceasta tema.
(Alte websiteuri pe acelasi subiect spre sfarsitul acestui articol).

Dinamica rolului este numele pe care l-am acordat dezvoltarii mele sistematice a teoriei rolurilor. Mai multi psihologi sociali au fost pionierii teoriei rolului – Cooley, Linton, Parsons, Newcomb, Sabin, Ackerman, Biddle etc – dar cel care a influentat cel mai mult abordarea mea de dinamica a rolului a fost Dr. Jacob L. Moreno, inventatorul psihodramei (am scris doua carti si multe articole despre psihodrama, inclusiv multe lucrari pe acest site!). Dinamica rolului ar putea fi vazuta ca efortul meu de a face munca lui Moreno mai sistematica si coerenta si de a adauga unele elaborari creative.

Teoria de baza pune accentul pe trei puncte:

(1) Oamenii joaca mai multe roluri, si conceptul de rol ofera o baza deosebit de utila pentru un limbaj practic pentru psihologie.

(2) Mintea functioneaza pe doua nivele: exista dimensiunea pluralista, modul in care mintea poate fi (partial) inteleasa ca un ansamblu de o multitudine de roluri (parti, sub-sinele, starile de ego, subpersonalitati, complexe etc.). Celalalt nivel, “metarolul”, moduleaza ce roluri sunt jucate, cand si cum – aceasta este functia de unificare.

(3). O abordare utila a educatiei sau a terapiei presupune cultivarea aptitudinilor si identitatea metarolului, si de a aduce la un nivel constient explicit acest rol si functia sa.

Metarolul

Oamenii invata sa foloseasca metarolul odata ce invata sa se prefaca, iar primele indicii pot fi gasite in aparitia jocului, inainte ca nou-nascutul sa faca un an. Jocul de-a “sa ne facem ca” apare in al doilea an de viata. Aceasta este constientizarea faptului ca activitatea poate fi inteleasa ca fiind reala si nereala, doua cadre diferite de referinta pentru comunicatiile interpersonale. Puteti vedea metarolul cum functioneaza atunci cand copiii ies din rol si comenteaza jocul: “Nu, nu mi-a placut asa, hai sa mai facem o data”. “Au, te joci prea dur.” “Bine, acum vreau sa fiu eu copilul si tu mamica.” “Rege X, trebuie sa ma duc la baie.” Astfel de expresii ilustreaza trecerea de la rol la metarol.
In ciuda invatarii acestui set de competente, invatarea este implicita mai degraba decat explicita, si progreseaza doar intr-o masura limitata in majoritatea oamenilor. O persoana obisnuita gestioneaza jocul de roluri la nivelul unui adolescent in multe feluri – in special in ceea ce priveste problemele emotionale importante – chiar daca dezvolta abilitati mult mai sofisticate in alte domenii de activitate. Problema este ca oamenii isi pot dezvolta repertoriul lor de abilitati de management intern mult mai mult decat o fac. Un corolar al acestui fapt este ca o mare parte din psihopatologie poate fi vazuta ca modalitati ineficiente de coordonare a rolurilor jucate.
Un alt corolar: Cele mai multe psihoterapii pot fi privite ca o metoda de consolidare a unora dintre diferitele capacitati ale sinelui de a gestiona acest proces de jocuri de rol in mod constient si eficient. Dinamica rolului are ca scop cresterea eficientei acestui process, ajutandu-ne sa il abordam la un nivel constient, intentionat si educational.
Eu numesc metarol aceasta parte a mintii care observa si coordoneaza celelalte roluri, mai mult sau mai putin eficient (“meta-” este prefixul derivat din greaca veche pentru “dincolo”). E o abstractie generala, dar se pot aplica si metafore mai clare: managerul interior, regizorul/ dramaturgul interior, directorul executiv interior, dirijorul orchestrei interioare, presedintele comisiei interioare etc.

Cheia pentru dinamica rolului presupune aducerea functiei de metarol la un nivel explicit, sa o numesti, sa i te adresezi, sa inviti clientii sau studentii sa se identifice cu acest rol si sa se dez-identifice de diferitele roluri sociale si de personajele pe care le joaca in general in viata. Apoi, dupa ce au identificat acest rol, sa ii dezvolte abilitatile sale componente, care sunt multiple: observarea, medierea, investigarea, evaluarea, interogarea, decizia, echilibrarea, deschiderea fata de “valori superioare”, conducere etc. Asta implica mai mult decat “eul care observa” relativ pasiv, mentionat in literatura psihanalitica. Ideea este de a promova o gama larga de abilitati mature si de a continua perfectionarea si dezvoltarea acestora de-a lungul anilor. Mai multe despre abilitatile componente mai tarziu (mai multe despre metarol puteti gasi intr-un alt articol de pe acest site intitulat “Sinele care alege”).

 

Rolurile pe care le jucam

Un rol este ceva ce ar putea fi interpretat sau jucat intr-o punere in scena. Orice poate fi prezentat pe o scena este un rol. Unele abstractiuni nu sunt roluri in sine, ci trebuie sa fie deduse, cum ar fi “relatie” sau “spiritual”. Cineva poate avea un rol evlavios, dar daca e sincer sau nu, asta nu poate fi stabilit cu usurinta.

Termenul de “rol” provine din sulurile “rulate”, care erau de fapt scenariile pe care le tineau in mana actorii din piesele antice. Cu timpul, scenariile au devenit practic rolurile reale jucate. (In ultimul secol, ilustrand transformarea limbajului, termenul a ajuns dincolo de teatru, iar acum se refera la orice functie generala a unei categorii, cum ar fi “rolul hidrogenului in crearea luminii soarelui”, “rolul dioxidului de carbon in incalzirea globala “sau” rolul pietei negre in economiile din lumea a treia”. Dar termenul este util mai ales ca o modalitate de a descrie viata oamenilor si dificultatile relationale ale acestora.

Oamenii joaca multe roluri. Cele mai familiare sunt rolurile sociale:

matrimonial / romantic parinte stapan de animale copilul unor parinti mai in varsta
muncitor profesor student membru al unui club
persoana cu hobby-uri cetatean credincios practicant practicant de sporturi
client prieten pacient membru al unei familii extinse

… si asa mai departe.

In plus, sunt rolurile de personaj:

 glumet  cel ce respecta regulile neglijent  rebel
 anxios  cel ce face pace victima  apatic
 destept  prefacut ipocrit  sportiv
 nesigur  sociabil nerabdator  generos

… si asa mai departe.

Si nu uitam rolurile-fantezie: erou in reverii, razbunat la Judecata de apoi, alter ego secret si rebel si asa mai departe.

Rolurile sunt invatate, conditionate cultural; de multe ori le putem dezvolta, amplifica sau renunta la ele (cu mai multa sau mai putina dificultate). Mai multe roluri implica o serie de roluri componente, care deseori la randul lor implica mai multe subcomponente. Este adesea util sa analizam aceste roluri. Oamenii au probleme atunci cand nu fac acest lucru; presupunem ca oamenii sunt competenti (sau incompetenti) in general in ceea ce priveste un rol, dar ei pot fi foarte buni la unele componente de rol, ok la altele, si incompetenti la altele. (Problemele apar atunci cand situatia cere competenta in acel subrol in care aceasta nu este prezenta!).

Desigur, nu este doar o chestiune de competenta – desi acest element este prea des ignorat. Problemele oamenilor ar putea implica un dezechilibru de roluri – implicare in exces in unele, neglijarea altora. Neglijarea poate veni din partea clientului sau a familiei sale cand era copil. Uneori oamenii nici nu stiu ca anumite roluri exista!

Teoria aplicata a rolului ca limbaj:

Incepeti sa vorbiti despre situatii in functie de diferitele roluri pe care le joaca persoanele implicate. Cu cat veti face asta mai mult, cu atat va va fi mai usor. O sa va familiarizati cu limbajul. Exersand, puteti ulterior sa definiti aceste roluri in termeni de asteptari, seturi de comportamente si alte caracteristici. Nu prea exista doctrine rigide, dar exista in schimb un grad mare de flexibilitate.

Aceasta abordare ofera si o modalitate de a imbunatati comunicarea intre profesionisti. Una dintre problemele cu stiintele comportamentale este lipsa unei “lingua franca”, un termen care a fost folosit pentru a descrie un fel de limbaj comun pe care oamenii din medii diferite il pot utiliza. In trecut, latina a avut acest rol in Europa de Vest, incepand din Evul Mediu si pana in secolul 19 – intelectuali din toate tarile se puteau intalni si discuta in aceasta “a doua limba”. La inceputul Evului Mediu ebraica a fost folosita intr-o oarecare masura de catre negustorii evrei care calatoreau prin multe tari. Matematica a devenit un fel de lingua franca pentru multi oameni de stiinta. Psihologia, insa, a suferit din cauza diverselor limbaje care sunt nuantate de ideile specifice scolilor lor originare de gandire, si coplesite de jargoane care necesita un anumit grad de familiaritate cu aceste scoli. Avem nevoie de un limbaj mai accesibil.

Teoria aplicata a rolului este partial descrisa in editia a patra a cartii mele Foundations of Psychodrama. Cu toate acestea, aplicatiile sale sunt atat de raspandite incat multi ar putea considera aceasta abordare utila chiar daca nu stiu nimic despre psihodrama si nici nu vor sa stie. Toata lumea stie ce sunt rolurile. Singura problema cu conceptul este ca nu este suficient de precis – sau nu are gradul de precizie necesar pentru anumite tipuri de teste stiintifice. Insa tocmai aceasta trasatura ii permite sa fie utilizat in scopuri practice.

De exemplu, unul dintre avantajele teoriei de rol este acela ca se aplica diferitelor “niveluri” de organizare sociala si interactiunilor dintre si intre aceste niveluri! (se poate vorbi de roluri la nivel somatic – modul in care oamenii invata sa manance, sa vorbeasca, sa doarma, sau chiar sa se miste si sa respire! Orice tipar care poate fi preluat pe cale culturala, care este invatat, care ar putea fi reinvatat, acestea sunt roluri! Se poate vorbi de roluri intrapsihice, modurile in care diferite parti ale mintii tale vorbesc intre ele – aceasta este esenta psihologiei psihodinamice. Desigur, exista roluri de familie, roluri de grup, precum si rolurile sociale generale. Iar acestea, la randul lor, sunt afectate de cultura noastra –  modul in care facem ceea ce am invatat in cele mai largi contexte posibile. Chiar si viata noastra spirituala poate fi explorata in mare masura gandindu-ne cum Dumnezeu, sfintii si altii isi joaca rolurile lor).

Cheia consta in a folosi cu adevarat acest limbaj. Este mai slab ca metoda de simpla descriere academica, incercand sa faci generalizari care pot ajunge in lucrari publicate. Punctul forte al teoriei de rol este mai degraba aplicarea ei in situatii specific pentru a clarifica ce se intampla. Puteti sa o utilizati pentru a rezolva conflictele din propria viata, pentru a-i ajuta pe altii sa descopere ce probleme au cu adevarat in viata lor, pentru a clarifica situatii confuze in comitete sau sisteme etc.

Experimentand cu toate acestea, am descoperit ca pot explica majoritatea, daca nu chiar toate conceptele psihanalitice, mai ales cei care mi-au fost mult timp neclare, in termeni mult mai usor de inteles folosind teoria rolurilor. Si exista o explicatie buna pentru acest lucru. Altii au vorbit despre “teatrul mintii”, ceea ce inseamna ca este posibil sa intelegem mai multe fenomene psihologice daca ne imaginam procesul ca un dialog sau simpozion intern, la care participa de multe ori jucatori foarte imaturi si care folosesc tot felul de manipulari simpliste sau, dimpotriva, mai sofisticate.

De exemplu, clasicele “mecanisme de aparare” mentionate de Anna Freud si altii pot fi intelese mai bine daca ne imaginam pe cineva intr-un rol spunandu-si anumite cuvinte ca sa se linisteasca sau sa-si dea dreptate, poate ca un aparteu. Le putem intelege ca modalitati prin care oamenii incearca sa-si compartimenteze experienta, sau sa o renege, astfel incat sa nu fie nevoie sa se confrunte cu ea in mod constient (ei fac acest lucru pentru ca, asa cum imi place sa subliniez, oamenii tind sa evite lucrurile carora nu stiu cum sa le faca fata). Intr-o alta lucrare am vorbit despre cum aceste dinamici intrapsihice sunt si o extensie sau o internalizare a dinamicii interpersonale si sociale: oamenii nu se mint doar pe ei, ii mint si pe altii, si accepta tacit aceste situatii (la urma urmei, este reconfortant ca cei din jurul tau sa evite aceleasi probleme pe care si tu vrei sa le eviti!).

Astfel incat rolurile sociale care sunt implicate in manipulari (cum ar fi “jocurile pe care le joaca oamenii”, cum a scris psihanalistul care a dezvoltat analiza tranzactionala, Eric Berne, la mijlocul anilor 1960) se integreaza si in rolurile mai extinse de propaganda, publicitate, manipulare mass-media, platitudini false etc. Totul se leaga de gandirea neglijenta. Dar “bufonul” este unul dintre cele mai mari roluri in teatru, si exista nenumarate moduri de a te comporta prosteste. O parte din provocarea noastra in viata este de a continua sa descoperim altele noi, noi moduri de a ne pacali pe noi insine dar si unii pe altii, chiar daca in acel moment poate am crezut ca sunt moduri perfect acceptabile de a gandi si de a comunica.

Analiza rolului

Orice rol poate fi analizat pe componente. A se vedea articolul privind analiza rolului pe acest website.

Fiinta noastra sociala

Fiecare individ joaca multe roluri interne, in diferite relatii, iar acestea sunt la randul lor incorporate in cercuri de retele de afiliere la nivelul familiei, organizatiilor si culturii. A se vedea articolul complementar intitulat “Fiinta noastra sociala” pentru a aprecia aceasta perspectiva asupra dinamicii rolurilor.

Avantajele dinamicii rolului

Avantajele acestui sistem, cunoscut si sub numele de teoria aplicata a rolului, pot fi gasite intr-o lucrare despre teorie in psihodrama pe acest website.
Pentru raspunsuri, trimiteti-mi un email la adam@blatner.com.

Source | ROLE DYNAMICS: AN INTEGRATIVE APPROACH TO PSYCHOLOGY AND USER-FRIENDLY LANGUAGE
Adam Blatner, M.D.
https://www.blatner.com/adam/level2/roletheory.htm