(Compilata de Adam Blatner, M.D.)

(17 ianuarie, 2013)

In primul rand, va rog sa considerati acest articol (1) o lucrare in progres; si (2), o pledoarie pentru ajutor in stabilirea unei istorii a psihodramei dincolo de povestea lui Moreno, care poate fi gasita intr-un format mai complet in alta parte pe acest site si in cartile mele, Acting In, Foundations of Psychodrama, si carti ce sunt re-scrise pentru un public mai larg. Pentru aceste carti noi, voi scoate capitolul despre istoria recenta a psihodramei – majoritatea studentilor nu il vor aprecia si ar fi prea multe informatii. Dar avem nevoie sa pastram aceasta istorie. Persoanele care au avut o contributie trebuie sa fie recunoscute. Trebuie sa existe un loc pentru acest lucru, si pentru moment voi folosi acest site. Poate ca, pe termen lung, unele organizatii sau site-uri nationale sau internationale vor prelua aceasta sarcina, sau vor face trimite catre acest website.

Prea multe carti scriu despre aceasta istorie cu doua denaturari majore (ca sa nu le mai mentionam si pe cele minore): (1) Psihodrama este in principal o forma de psihoterapie. Din punct de vedere istoric, a fost folosita de cele mai multe ori in acest fel, dar de fapt ar trebui sa fie recunoscuta ca un set de concepte si tehnici care, luate impreuna, ofera instrumente puternice pentru educatie, afaceri, dezvoltarea comunitatii, recreere, dezvoltare personala, dezvoltare spirituala si multe alte functii, mult dincolo de modelul medical. Moreno intotdeauna a sustinut asta! (2) la fel ca in psihanaliza, unde exista mii de oameni dincolo de Freud, si aici au existat sute de oameni in afara de Moreno, care i-au extins influenta si au construit mai departe pornind de la opera lui Moreno, uneori adaugand variatii creative importante sau elaborari proprii. Aceste contributii trebuie sa fie recunoscute, si in acest scop spun din nou ca am nevoie de ajutor.

Am facut efortul de a recunoaste aceste contributii recente si in cartile mele – mai ales in Foundations of Psychodrama. O mare parte din acest material este publicat mai jos. Nu voi include acest material in editiile viitoare ale cartilor mele mele, deoarece (1) ma intreb daca studentii la inceput de drum au nevoie sau vor sa stie o mare parte din aceste informatii; (2) traim intr-o era a excesului de informatii si nu mai ma astept ca oamenii sa stie aspecte care nu sunt direct relevante pentru activitatea lor. Dar (3), cred ca aceasta informatie ar trebui sa fie pusa la dispozitie pentru putinii care doresc sa o aprofundeze si sa isi arate aprecierea pentru istoria acestui domeniu. Prin urmare, pare potrivit sa public acest material pe un website. Este mai usor accesibil la nivel international si este intr-o forma in care erorile pot fi mai usor de corectat, comparativ cu modalitatea clasica de a “tipari pe hartie.” (Nu ma indoiesc ca stranepotii mei s-ar putea sa intrebe “Ce este aceea o ‘carte’?”)

Deci, in acest scop, inca o data, va cer ajutorul pentru a duce la capat aceasta sarcina ca o colaborare. Va rog sa invitati si alte persoane care ar putea contribui cu ceva in aceasta directie.

Istoria recenta

Cand am inceput sa invat despre psihodrama la sfarsitul anilor 1960 am descoperit ca nu era o baza de date sau vreo modalitate ca oamenii care impartaseau acest interes sa ia legatura. Ocazional, Moreno a publicat in revistele sale liste cu cei pe care i-a format si carora le-a acordat diverse nivele ale gradului de “director”, impreuna cu orasele si statele in care traiau in acel moment. Cu toate acestea, cele mai multe dintre aceste persoane s-au retras, si nu a fost usor sa-i gasesc pe cei care au ramas activi. Totusi am incercat si am reusit sa-i identific pe unii din ei; in 1970, intr-o carte publicata de mine, am trecut adresele multora dintre pionierii in psihodrama din acel moment. Pornind de la aceasta, in prima editie a Acting-In, publicata in 1973, am trecut adresele institutelor principale de formare. Nu a fost mai usor cu editiile ulterioare, intrucat formatorii se tot mutau si de multe ori nu anuntau noua lor adresa. In anul 1997, in a treia editie a Acting-In (editia publicata in Marea Britanie) am facut un ultim efort si am publicat adresele internationale ale formatorilor din domeniu, in baza informatiilor pe care le aveam. Apoi a aparut internetul si tot acest proces a devenit mult mai usor.

Acum am acest site si am incercat sa onorez radacinile noastre istorice – nu numai dr & dna. Moreno, dar si alti colegi, de asemenea, prin intermediul unor site-uri si fotografii. A fost dificil sa obtin suficiente informatii despre persoanele implicate (cel putin cat sa ma consider multumit). Acum, aici, avem o noua ocazie: daca stiti mai multe sau aveti fotografii, le puteti scana si mi le puteti trimite.

In ceea ce priveste materialul biografic, viata celor mai multi dintre pionierii nostri ar umple carti intregi. Dar cei mai multi cititori doresc doar informatii esentiale – cine au fost, ce au facut, in jur de maxim 200-300 de cuvinte. Nu pare suficient in comparatie cu contributiile lor, dar, pe de alta parte, sa nu facem nimic e si mai rau – amintirea acelui pionier si a eforturilor sale ar disparea. Asa ca am incercat sa fac ce se poate face, dar am nevoie de ajutorul vostru! Spune-ne despre activitatea voastra si activitatea sau contributiile persoanelor pe care le cunosti. Ar putea fi de ajutor sa verificati intai ce am scris deja pe site-ul meu in articolul despre personaje istorice si etapele psihodramei … http://www.blatner.com/adam/pdirec/index.htm.
In nord-estul Angliei John Casson a facut cercetari extinse cautand precursori ai psihodramei; a inclus primii dramaturgi si inovatori in domeniul teatrului creativ cu copiii care au lucrat in Anglia si alte parti la inceputul secolului 20. Remarca si unele progrese din Marea Britanie dupa 1970. A se vedea:

http://www.123webpages.co.uk/user/index.php?user=casson&pn=104
– Pe site-ul http://www.blatner.com/adam/pdirec/hist/hist72.htm veti gasi cateva fotografii si rezumate pe care le-am facut pentru unii din pionierii in domeniul nostru. Va invit sa adaugam informatii si fotografii, sa-i onoram pe profesorii nostri.

Ma opresc la anii 1995 – 2000, deoarece domeniul s-a ramificat atat de mult incat nu pot spera sa cuprind totul, chiar si cu ajutorul vostru. Nu tin atat de mult sa includ pe toti cei care au aparut in acest domeniu dupa 1980, dar vreau sa ii mentionez pe cei care au contribuit inainte de acest an.

Luati in considerare si numele pe care le puteti gasi pe site-ul cu premii ASGPP, http://www.asgpp.org/html/award_recipients.html. As vrea sa am 100 -300 cuvinte despre MOTIVUL pentru care acea persoana a primit acest premiu – cate ceva despre ceea ce a facut.
Daca ati castigat un premiu, sau stiti pe cineva care a facut-o, va rog sa ma ajutati sa completez aceasta istorie. (Editati cat de mult este nevoie. Eu nu voi avea timp sa fac asta, si probabil as face greseli daca m-ati lasa doar pe mine.)

Daca ati ajutat cumva domeniul psihodramei, ati primit vreodata un premiu, sau cunoasteti pe cineva care a facut-o – sau ar fi meritat – intre 1940 – 2000, haideti sa le spunem si generatiei urmatoare: ce ai facut tu sau ce au facut ei si ar trebui mentionat si recunoscut?

Este o diferenta intre a lauda si a onora pe cineva, asa ca voi indrazni sa cer o limita de aproximativ 200 de cuvinte.

Unul dintre lucrurile care s-a schimbat semnificativ este ca domeniul este intr-o continua crestere la nivel international, in special din anii 1990 pana in prezent, astfel incat nu mai este posibil sa-i mentionam pe toti. Unii oameni insa s-au dedicat intr-o masura mai mare scopului nostru colectiv.

Examplu pentru mine:
Adam Blatner, cautati pe google adam blatner website. A scris carti importante, numeroase articole si capitole despre psihodrama,; a dezvoltat impreuna cu sotia sa Allee aplicarea psihodramei in scopul de recreere, “Arta jocului”, a creat conexiuni cu diferite alte abordari, a extins teoria pentru a lua in considerare dinamica care sta la baza “explorarii prin actiune” (o categorie umbrela), promotor neobosit. Asta ar fi suficient. Fara multe detalii, doar cateva indicii.

Website-urile sunt o sursa importanta, dar multi dintre pionierii nostri din secolul 20 nu au stiut de acest instrument si potentialul sau. Unii au murit inainte de a putea primi recunoasterea pe care o merita, dar asa putem sa ne amintim de ei.

Alte personaje istorice importante in psihodrama

In a patra editie a Foundations of Psychodrama din 2000, am mentionat multi dintre pionierii acestei abordari pe plan international, si o mare parte din ceea ce urmeaza este din aceasta carte. Din cate stiu eu, cartea mea a fost singura sursa care recunoaste acesti pionieri nationali si internationali. Acum ca lista de persoane care au castigat burse ASGPP a fost publicata online, avem mai multe informatii, dar aceasta lista nu specifica cand aceste persoane au adus contributiile lor majore. Lucrez la corectarea acestui aspect.
Pionieri in “prima generatie” (dupa Moreno)

In timpul anilor 1940 si 1950 multi profesionisti au lucrat cu Moreno in dezvoltarea psihodramei, sociodramei si sociometriei in psihiatrie, sociologie, criminologie, educatie si in alte domenii (Z. Moreno, 1966). Dintre acestia, unii au continuat sa aduca contributii semnificative in scris si in predare timp de mai multi ani:
Dean Eleftheri (decedat in 1979) si sotia sa Doreen, in Miami, au fost primii care au implementat metoda in Europa. Ea continua sa lucreze. Dean a adus metoda in atentia Asociatiei Americane de Psihiatrie.

Eugene Eliasoph (decedat in 2005?) – a fost un pionier important in New Haven, Connecticut
Jim Ennis (decedat in 1989), in Washington, DC, la spitalul St Elizabeth, incepand din 1949, a dezvoltat unul dintre cele mai proeminente programe de formare in psihodrama si de tratament din Statele Unite ale Americii (Buchanan, 1981)

Leon Fine (decedat in 1994), in Portland, Oregon a continuat sa ofere programe de formare in nord-vest si la nivel national.

Martin Haskell (decedat in 1975) si sotia sa, Rochelle, in Long Beach, California au pus accentul pe aplicatiile psihodramei in contexte sociale

Richard Korn (a murit in 2000?) a creat conexiuni cu domeniul criminologiei si drept penal in Berkeley.
Gretel Leutz a devenit unul dintre cei mai importanti pionieri ai psihodramei in Europa, si a scris unele din textele cele mai utilizate in limba germana.

Jim Saci a fost un scriitor prolific, a organizat bibliografii, a format un numar mare de oameni, si pe plan international, si a lucrat in mod activ in ASGPP. Acum s-a retras si locuieste in Chicago

Anne Ancelin Schützenberger a fost unul dintre cei mai importanti pionieri ai psihodramei in Europa. A scris carti influente care au fost traduse in mai multe limbi.

Hannah Weiner (decedata in 1983) a atras multi alti profesionisti prin sesiunile deschise pe care le tinea periodic in New York.

Lewis Yablonsky, in zona de vest a Los Angeles, a scris despre si a adaptat metoda pentru a o aplica cu diferite categorii de populatie.

Alte personaje importante din domeniu sunt: (as aprecia un rand sau doua despre contributiile cele mai importante si perioadele de activitate importante)
Max and Sylvia Ackerman                             Doris Twitchell Allen

Robert Boguslaw                                            Edgar Borgatta

Eya Fechin Branham                                       Anna and Nah Brind
Anthony Brunse                                              Gertrude Harrow-Clemens

Raymond J. Corsini                                        Robert Drews

Ernest Fantel                                                   Abel K. Fink
Robert Bartlett Haas                                       Margaret Hagan

Frances Herriott                                              Abraham Knepler

Gerald W. Lawlor                                           Helen Hall Jennings
Rosemary Lippitt                                            Joseph Mann

Joseph I. Meiers                                              Ellwood Murray
Walter E. O’Connell, a integrat psihodrama cu idei adleriene, a promovat metoda in zona din centrul Texas-ului, a murit in anii 1990.
Abel Ossorio

Barbara Seabourne, a lucrat cu Lee Fine in St. Louis, a scris articole importante de prezentare a metodei care m-au inspirat sa lucrez in acest domeniu
Nahum Shoobs                                                Bruno Solby

Adaline Starr                                                   Berthold Stovkis

Israel E. Sturm
E. Paul Torrance a devenit un pionier important al metodelor care promoveaza creativitatea in educatie. A murit in jur de 2002?

Pe plan international unii dintre pionierii care au inceput sa predea inainte de 1960 au fost: Ferdinand Knobloch (Cehoslovacia si apoi Canada); Heika Straub (Germania); E. A. Carp (Olanda); Daisaku Sotobayashi si Kohei Matsumura (Japonia); si Jose Bustamante si Frisso Potts (Cuba).

In Franta, la sfarsitul anilor 1940, Serge Lebovici, René Diatkine, Mireille Monod si altii au vazut potentialul adaptarii psihodramei la psihanaliza; abordarea care a rezultat de aici este destul de diferita de psihodrama clasica (Anzieu, 1960). Lebovici a fost foarte respectat, mai tarziu devenind presedintele Asociatiei internationale psihoanalitice. Abordarea lor includea initial o echipa de auxiliari instruiti si un singur pacient, si a fost aplicata in primul rand in tratamentul copiilor (Schützenberger, 1998). Aceasta abordare si variatii ale sale au ajuns in America de Sud, Spania, Croatia si in alte tari. Alti lideri ai psihodramei psihanalitice sunt René Kaes, Evelyne Kestemberg, Daniel Widlocher si altii, dintre care unii au creat propriile variatii in abordarea lor.
A doua faza (1960-1975)

Dale Richard Buchanan, de la spitalul St. Elizabeth din Washington, a dus mai departe traditia lui Enneis, a mentinut unul dintre programele de formare cele mai active si a oferit singura ‘stagiatura’ platita din domeniu. Apoi a preluat un rol executiv in dezvoltarea si mentinerea certificarii profesionale din Consiliul de examinatori, pe care il are si in prezent.

Sandra Garfield a organizat o retea pentru integrarea psihodramei si psihanalizei in Los Angeles.

Elaine Goldman s-a mutat din Chicago in Phoenix si a fondat acolo un institut la inceputul anilor 1970. S-a retras in anii 1990.

Unii dintre alti formatori care inainte de 1975 au pus bazele unor centre ce sunt in continuare  active sunt:
Elaine Sachnoff, in Chicago
Ildri si Robert Ginn (decedat) in zona Boston-ului   (Ildri a murit in 2007?)
Tobi Klein in Montreal
John Nolte in centrul si vestul Americii

Peter Rowan, tot in Boston, asociat cu Lesley College. A murit in1995?
G.Douglas Warner in Maryland – a murit in 1995?
Ann Hale a scris o carte seminala despre sociometrie si a avut mai multe roluri: a promovat, inspirat, dezvoltat, si predat.
Carl Hollander a fost un catalizator in formare in Colorado. A fost mentor pentru un numar de psihodramatisti din a treia generatie, si a avut si un rol de conducere in ASGPP. A murit? 1995?
Marcia Karp s-a mutat din Statele Unite ale Americii in Anglia la inceputul anilor 1970 si, desi erau unii precursori care tineau ocazional ateliere, ea e cea care a instituit psihodrama acolo. Continua sa predea si calatoreste si in alte tari europene. S-a casatorit cu artistul Ken Sprague, si au facut de multe ori formare in echipa.

Ken a murit? 1999?
David Kipper a fost o forta majora in promovarea cercetarii, teoria regandirii, sprijinul acordat ASGPP, relationarea cu comunitatea internationala, si editarea revistei.

Nascut in Israel, a murit la sfarsitul anului 2010, a fost unul dintre cei mai activi editori ai revistei noastre, si a avut multe alte contributii,

∙ Donnell Miller continua sa scrie si sa predea in sudul Californiei.

Neville Murray a prezentat simpozioane si cursuri de psihodrama in cadrul reuniunilor anuale ale Asociatiei americane de psihiatrie pana la moartea sa la inceputul anilor 1980. A predat, de asemenea, psihodrama in San Antonio. (Adam Blatner a preluat cursurile APA in urmatorul deceniu.)

∙ Dorothy Satten a predat pentru prima data in Los Angeles, iar mai tarziu (impreuna cu sotul ei, Mort Satten) a predat in mai multe orase din vestul Statelor Unite si in strainatate.

∙ Robert Siroka a ajutat la inceputul anilor 1960 la organizarea conferintelor. In anii 1970 grupul sau a dus la bun sfarsit multe dintre evenimentele ASGPP, inclusiv organizarea de conferinte, publicarea revistei, si mentinerea unuia dintre cele mai importante centre de formare.

∙ Tom Treadwell a dezvoltat singurul program de absolvire dintr-un mediu academic cu accent pe psihodrama. El a fost un editor important al revistei si a ajutat acest domeniu sa apara online.

In timpul anilor 1960 si inceputul anilor 1970 au existat o serie de alti psihodramatisti din Statele Unite, care, desi nu stabilit programe extensive de formare, au avut contributii semnificative (as aprecia un rand sau doua despre contributiile cele mai importante si perioadele de activitate importante):
George Baaklini

Shirley Barclay – a predat in Texas si apoi pentru o perioada in zona Seattle
Alton Barbour  – s-a retras dupa un atac cerebral in jurul anului 2008?

Adam Blatner                                                 Sheila Blume (a lucrat cu persone dependente)        Peggy Cheatham                                                Don Clarkson

Claire Danielsson                                            Adele Deeths von Rüst-McCormick

Robert Flick                                                    Jonathan Fox

Robert Fuhlrodt                                              Anath Garber

George Gazda                                                 Meg Uprichard Givnish
Shirlee Gomer                                                 Rivka Green

Ira Greenberg                                                  Claude Guldner

Joe Hart                                                           Paul Hurewitz

Eva Leveton                                                    Jonathan D. Moreno

George W. Morris                                           Ray Naar (Pittsburgh)
Anthony Del Nuovo (San Diego)                   Jean Peterson

Joseph Power                                                Barbara Seabourne
Howard Seeman                                             Ellen Siroka

Diana Sucich                                                   David Swink

Jane Taylor                                                      Sharon Hollander Thomas

James VanderMay                                          Diana Villasenor

Jack Ward                                                       Allan Wickersty

Steve Wilson                                                   Jill Winer

Pionieri internationali

Pe plan international, multi pionieri au fost foarte activi in procesul de predare in anii 1960. De remarcat sunt:
∙ Jaime Rojas-Bermudez, care a fost unul dintre cei mai activi profesori din Argentina, Brazilia, si mai tarziu, Spania.

∙ Dalmiro Bustos, care de asemenea a predat foarte mult in Argentina, Spania si in alte tari din America de Sud si Europa, a fost activ in Asociatia internationala pentru psihoterapie de grup.

∙ Max si Lynette Clayton au fost principalii profesori in primii ani din Australia si Noua Zeelanda, si continua sa predea.

∙ Pierre Fontaine a ajutat la raspandirea psihodramei in Belgia, iar mai tarziu a fost unul dintre fondatorii FEPTO

∙ Ella Mae Shearon, originar din Statele Unite ale Americii, are un institut in Koln, Germania, si, de asemenea, preda in Statele Unite si in alte parti.

Printre cei mai importanti pionieri din Brazilia sunt Pierre Weill, Alfredo Correia Soeiro, Iris Soares de Azevedo, Jose Manuel D’Alessandro si Antonio Carlos Cesarino.

Altii care pe plan international au inceput sa predea psihodrama inainte de 1975 si merita sa fie mentionati sunt: Ferdinand Cuvelier, Belgia, Erich Franzke, Suedia, Hans Hoff, Viena,    Hajime Mashino, Japonia, Joke Meillo, Olanda, Ferenc Merei, Ungaria, Hilarion Petzold, Germania, Andreas Ploeger, Germania, Monica Zuretti, Argentina, George Vasiliou, Grecia.

De la moartea lui Moreno in 1974 sute de oameni au devenit formatori de psihodrama si au avut contributii semnificative in domeniu. Sunt prea multi pentru a-i mentiona pe toti, desigur, dar printre ei sunt multi dintre actualii lideri in domeniu.

Psihodrama e din ce in ce mai raspandita ca metoda terapeutica in mai multe tari, cu comunitati mai mari in Brazilia, Argentina, Germania, Marea Britanie, si, desigur, Statele Unite ale Americii, si comunitati substantiale in Australia, Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Ungaria, Israel, Italia, Japonia, Coreea, Olanda, Noua Zeelanda, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Elevtia.

Din anul 2000 s-au format grupuri mai mici, dar in continua crestere, in: Bolivia, Bulgaria, Ecuador, Estonia, Grecia, Irlanda, Letonia, Macedonia, Paraguay, Slovenia, Taiwan (R.O.C), Turcia.
Unele dintre acestea intre timp s-au restrans si institute noi au aparut in Chile etc.

Source | FURTHER HISTORY OF PSYCHODRAMA
(Compiled by Adam Blatner, M.D.)
https://www.blatner.com/adam/pdntbk/historyfurther.html