Varsta secretelor de familie
Secretele raman o tema fascinanta a psihoterapiei. Secretele de familie – teritoriu interzis si curiozitate starnita, reprezinta o sursa permanenta de framantare si fascinatie pentru toata lumea. Uitati-va la expresia cuiva dupa ce rostesti “Hai sa iti spun un secret”! Timpul se opreste in loc si emotiile incep sa circule prin tot corpul.
Secretele de familie sunt camere bine inchise de catre cei care au vrut sa se protejeze sau sa-i protejeze pe altii de urmarile faptelor lor. Autori, complici sau martori ai acelor intamplari, detinatorii secretului in familia noastra pastreaza informatia ca pe o comoara ori ca pe o bomba cu ceas. Intre toti cei care „pazesc” secretul se creaza o relatie de complicitate care poate fi usor simtita de cei din jur. Ei sunt „stapanii secretelor”.
Sursa de frica, rusine sau durere greu de continut, secretul este forma pe care o ia informatia traita de cineva care nu poate sa se confrunte, sa gestioneze adevarul sau realitatea in care traieste. Sarcini in afara casatoriei, copii nascuti in afara casatoriei, iubiri interzise, crime, furturi, violuri, droguri, sinucideri, sunt cateva din motivele pentru care alegem (sau stramosii nostri au ales) sa tinem un secret.
Secretul in prima generatie are cea mai mare energie si actioneaza asupra membrilor familiei, fie ca sunt „stapanii secretelor” sau nu. Cei care il detin traiesc o tensiune puternica legata de lupta intre dorinta/responsabilitatea de a tine secretul si nevoia de a spune, de a-l „da afara”. Comportamentul „stapanilor secretelor” este de asemenea modificat spre a „acoperi” orice poate pune in pericol descoperirea secretului. Tensiune, agitatie, suspiciune, interpretativitate si merg pana la somatizari care mai de care mai complexe.
A doua generatie din familie preia secretul sub forma trairilor si reactiilor la anumiti stimuli care amintesc de continutul secretului familiei. In a doua generatie copiii (celor care detin secrtetul) sunt framantati atat de dorinta de a-si intelege parintii cat si teama de a nu le starni dureri (pe care le intuiesc).
Din experienta lucrului cu secretele de familie povestea continua si in a treia generatie. „Atunci cand pretul secretului nu este platit de cea de a doua generatie, el devine o datorie pentru cea de a treia, ceea ce e cu atat mai grav cu cat nimeni nu poate sa mai faca legatura cu secretul initial” spunea Serge Tisseron in cartea sa Les secrets de famille. In a treia generatie ajunge de cele mai multe ori doar manifestarea sub forma unui simptom in timp ce scretul initial s-a pierdut in timp.
Cautarea secretelor in propria familie este o sarcina care trebuie facuta cu mult respect si intelegere fata de toti stramosii tai. Faptul ca vei intreba rudele care ar mai putea detine vreo informatie este o datorie de aflare a adevarului din care te tragi. In acelasi timp va trebui sa respecti limita pe care unii dintre membrii familiei tale o vor pune. Este ca si cum vor proteja amintirea celui care a inchis povestea intr-un secret. Se tem sa nu fie judecati, facuti de rusine, neintelesi. De aceea va spun ca respectarea secretului, a stramosilor vostri, a intimitatii lor, este singurul mod onorabil in care veti putea ajunge la un rezultat sanatos.
Cum stim daca in familia noastra exista un secret? Spuneati la radio Guerrilla ca aproape ca nu exista familie in care sa nu existe un secret, m-a pus pe ganduri acest lucru. Ma tot intreb daca in familia mea exista unul si care e acela. Cum aflu asta? Nu e de parca as intreba-o pe mama, sa zicem, hei mama, ce secret intunecat pastreaza familia noastra, caci trebuie sa imi rezolv niste treburi? Chiar as avea nevoie de un raspuns…mama este acea persoana tensionata, agitata, mereu suspectand pe toata lumea, uneori nevrotica as putea spune. Ar exista, deci, un comportament…
Va multumesc pentru raspuns!
Buna Alexandra!
Nu cred ca este nevoie sa cauti secrete in familia ta. Da, nu exista familie fara secrete. Nu toate sunt luate in considerare in demersul psihogenealogic. Doar cele care produc consecinte in generatiile urmatoare.
Sunt curioasa ce anume te framanta cel mai mult in legatura cu tema secretelor.
Nu as vrea sa caut “probleme” acolo unde nu sunt, adica nici sa fac o obsesie din ideea ca in familia mea ar exista vreun secret nespus. Insa exact finalul articolului m-a pus putin pe ganduri, si anume ca un comportament pe care l-ati descris si in care am regasit-o si pe mama, ar ascunde ceva mai mult. In ultimii ani, de cand am devenit mult mai constienta si empatica, am putut sa observ la ea faptul ca e foarte suspicioasa si mereu interpreteaza orice si nu pot sa nu ma intreb ce s-a intamplat.
Cel mai bine ar fi sa iti exersezi rabdarea. Cel care ascunde ceva tinde sa se inchida si mai mult atunci cand simte ca cineva vrea sa-i afle taina.
Despre secrete vom vorbi mai multe in luna mai-iunie la workshopul CALATORIA EROULUI – “Secrete de familie”. Gasesti in calendarul afisat la rubrica “Vrei sa stii mai mult?”